Autor: psihoterapeut Gina Chiriac

„Uitati-va la ziua de Azi!...

Cea de ieri e doar un Vis,

Iar cea de Maine doar Viziune;

Un Azi bine trait face

Din fiecare Ieri un Vis de Fericire,

Din fiecare Maine o Viziune a Sperantei.”, Kalidasa

Speranta este o atitudine care ii protejeaza pe oameni de apatie, deznadejde sau depresie in momentele dificile.

Christopher Reeve spunea ca speranta este o alegere si se pare ca avea dreptate. Ce rost are sa fim nefericiti daca putem fi fericiti? De ce unii oameni reusesc sa aleaga sa fie fericiti, plini de sperante si optimisti, in timp ce altii par sa aleaga sa fie nefericiti si pesimisti?

Suntem dominati de obiceiuri si am invatat multe strategii de a face fata situatiilor dificile. Daca suntem obisnuiti sa adoptam o abordare negativa, de neincredere in propriile forte, aceasta atitudine va deveni ca o a doua natura pentru noi; vom adopta o astfel de atitudine de deprimare din simplul motiv ca asa am actionat dintotdeauna. Incepeti sa observati diferitele moduri in care prietenii si rudele dumneavoastra isi trateaza propriile provocari. Cunoasteti pe cineva care pare sa gaseasca intotdeauna o atitudine pozitiva care sa solutioneze situatia? Cine sunt cei care vad intotdeauna partea intunecata a vietii?

Autor: psihoterapeut Gina Chiriac

Omul care se crede fericit, chiar este fericit, D. Diderot

Bucurati-va din plin; e singurul lucru bun la urma urmei, Voltaire

Cu siguranta ca fiecare dintre noi a putut observa rolul foarte important pe care il joaca bucuria in viata noastra, influenta sa rasfrangandu-se atat asupra corpului fizic, cat si asupra emotiilor si a gandirii. Remarcam cu usurinta efectele sale benefice, caci prezenta sa pare sa atraga aproape intotdeauna nenumarate alte calitati. Astfel, putem observa ca acele fiinte mai mereu bucuroase sunt magnetice, fericite, implinite, creative, sanatoase, oneste si chiar mai mult decat atat, succesul pare sa le incurajeze permanent. La polul diametral opus, absenta bucuriei caracterizeaza in general acele persoane lipsite de dinamism, necooperante, arogante, inchise mental.

Cu totii ne dorim o viata fericita, dar foarte putini dintre noi reusim cu adevarat sa fim fericiti, caci foarte putini dintre noi stim cu adevarat sa ne bucuram. Suntem atat de preocupati sa ne mentinem echilibrul in vartejul halucinant al vietii sociale moderne, incat uitam aproape mereu sa ne bucuram de ceea ce suntem, de ceea ce ne inconjoara, de ceea ce reprezinta fiintele dragi pentru noi. Sau, pur si simplu, suntem atat de preocupati sa ne mentinem atitudinea rigida a individului care lupta continuu pentru a supravietui sau pentru a acumula, incat nu numai ca nu ne mai permitem clipe de destindere si fericire, dar pur si simplu nu mai stim sa ne bucuram, desi pentru noi acest lucru ar parea sa constituie un adevarat triumf al omului din noi, care, reusind sa se smulga de sub influenta programelor mecaniciste ale societatii, ar putea sa priveasca din nou lumea cu puritatea si candoarea unor ochi de copil.

ABSTRACT

            Many people come to belive events which have never actualy happened to them. What kind of people are susceptible to this? This is a quastion currently being investigated in relation to the false memories.
            Inherent in false memories is a person taking responsability for an act he or she did not commit, or when partcipinat in an experiment come to remember an even which has never actually occurred (Loftus, 1997).
            The risk of taking such responsability may be elevated in juveniles. To study posible factors that influence individuals  likelihood for taking responsability for somting they did not do, participants in  experiment were led to belive they crashed a computer when in fact they had not.
            Participant from 2 age groups were tested: 10-and 12-years olds, 28-and 32- years olds. Additional, suggestibility was investigated as a potential individual-difference factor affecting vulnerability to admissions of guilt.
            Results showed that children and more suggestibile participans were more lokely than adults and less suggestible participants to falsely take responsability. Implications of these findings for juvenile justice are discussed.