Autor: psihoterapeut Gina Chiriac

Oamenii sunt creatori, dar puterea lor de creatie este investita in convingerile lor

Noi ne exprimam puterea creatoare prin cuvintele noastre. Tot ceea ce ne manifestam, noi manifestam prin puterea cuvantului. Indiferent de limba pe care o vorbim, intentia noastra se manifesta prin cuvant.

Puterea noastra de creatie consta in cuvant. Cuvantul este cel mai puternic dar de care dispune omul. El este instrumentul magiei.

Cuvantul creaza lumina, si cum lumina este mesagerul Vietii, cuvantul este Viata sau Dumnezeu, Evanghelia dupa Ioan exprima foarte clar acest lucru: „La inceput a fost cuvantul, iar cuvantul era la Dumnezeu, si Dumnezeu era cuvantul”. Indiferent de limba pe care o vorbim, intentia noastra se manifesta prin intermediul cuvantului. Prin cuvant, noi putem manifesta orice: vointa, intentia, iubirea, credinta, care inseamna toate acelasi lucru.

Ce inseamna sa ai credinta? Cine controleaza credinta, viata? De ce? Deoarece credinta inseamna incapacitatea cuvantului. A avea credinta inseamna a crede fara nicio indoiala. Credinta este maniera de manifestare a cuvantului, a intentiei noastre. A avea o credinta foarte mare inseamna a avea o putere foarte mare, caci in acest fel vointa noastra ramane nedivizata. Atunci cand cuvantul nu este subminat de indoiala, puterea sa este chiar si mai mare.

Autor: psihoterapeut Gina Chiriac

Oamenii sunt creatori, dar puterea lor de creatie este investita in convingerile lor

Noi ne exprimam puterea creatoare prin cuvintele noastre. Tot ceea ce ne manifestam, noi manifestam prin puterea cuvantului. Indiferent de limba pe care o vorbim, intentia noastra se manifesta prin cuvant.

Puterea noastra de creatie consta in cuvant. Cuvantul este cel mai puternic dar de care dispune omul. El este instrumentul magiei.

Cuvantul creaza lumina, si cum lumina este mesagerul Vietii, cuvantul este Viata sau Dumnezeu, Evanghelia dupa Ioan exprima foarte clar acest lucru: „La inceput a fost cuvantul, iar cuvantul era la Dumnezeu, si Dumnezeu era cuvantul”. Indiferent de limba pe care o vorbim, intentia noastra se manifesta prin intermediul cuvantului. Prin cuvant, noi putem manifesta orice: vointa, intentia, iubirea, credinta, care inseamna toate acelasi lucru.

Ce inseamna sa ai credinta? Cine controleaza credinta, viata? De ce? Deoarece credinta inseamna incapacitatea cuvantului. A avea credinta inseamna a crede fara nicio indoiala. Credinta este maniera de manifestare a cuvantului, a intentiei noastre. A avea o credinta foarte mare inseamna a avea o putere foarte mare, caci in acest fel vointa noastra ramane nedivizata. Atunci cand cuvantul nu este subminat de indoiala, puterea sa este chiar si mai mare.

Marii lideri ai umanitatii au avut intotdeauna o mare putere personala din cauza marii lor credinte. Credinta lor s-a nascut insa din inima, nu din minte. Ea s-a nascut din iubire, nu din teama, din intelepciune, nu din cunoastere. Credinta care izvoraste din minte este oarba, caci ea se naste din cunoastere, din convingerile false, din teama. Credinta oarba conduce la fanatism si la dogmatism; ea este cea care sta la baza tuturor razboaielor religioase, a tuturor temerilor ca ceilalti oameni nu cred in ceea ce credem noi. Credinta oarba este credinta de care ne folosim pentru a ne apara si pentru a ne impune in fata altora convingerile, pentru a ne simti astfel acceptati si in siguranta.

Oamenii sunt niste creatori foarte puternici. Ei se nasc cu credinta in univers si tot ceea ce crează ei are la baza credinta. Credinta este puterea noastra personala, dar ce s-a intamplat cu ea? Noi ne investim toata credinta in convingerile si in scopurile noastre, astfel incat nu ne mai ramane decat foarte putina credinta pentru a ne putea schimba vietile.

Imaginati-va ca fiecare scop este un fel de caramida. Oamenii creeaza o intreaga constructie din caramizi, pe care le lipesc cu credinta lor. Ei ajung astfel sa creada fara nicio indoiala in cunoasterea care rezida in constructia respectiva. Credinta noastra este prinsa in capcana acestor structuri mentale din cauza faptului ca noi ne atasam credinta de fiecare scop pe care ni-l propunem. Nu conteaza daca scopul este corect sau nu, daca exprimam un adevar sau nu; noi credem in el, si de aceea el reprezinta pentru noi unicul adevar.

Intreaga noastra putere de creatie este investita in convingerile noastre, si intrucat noi credem in ele, acestea reprezinta pentru noi realitatea. Atunci cand credem in ceva, tot ceea ce percepem va fi astfel filtrat de mintea noastra incat sa se potriveasca cu ceea ce credem. In acest fel, noi cream un vis personal care corespunde cunoasterii pe care o avem, iar visul exterior ne dovedeste continuu ca ceea ce credem este adevarat. Visul exterior nu face altceva decat sa reflecte visul nostru personal; el ne va justifica intotdeauna toate convingerile pe care le avem.

In timpul procesului de educatie, adica de programare a mintii noastre, noi cream conceptul lui eu sunt. Acest eu sunt reprezinta suma tuturor convingerilor noastre despre ceea ce suntem, a tuturor cunostintelor acumulate despre ceea ce trebuie sa fie un om. Toltecii numesc acest proces forma umana. Nu vorbim aici de corpul fizic, ci de visul nostru personal. Atunci cand spunem: „Eu sunt barbat; eu sunt femeie. Eu sunt un om, si aceasta este intreaga mea realitate”, noi evaluam realitatea in functie de aceasta cunoastere, si evident, visul devine un iad. Aceasta este drama umanitatii.

Visul vietii noastre este atat de limitat deoarece noi intoducem toata puterea noastra de creatie intr-o cutioara micuta, pe care apoi o sigilam. Dupa care traim in interiorul acestei cutioare, ca niste captivi.

Daca suntem convinsi ca nu vom putea face niciodată ceva, cu siguranta nu vom putea face acel lucru. Orice am crede, noi ne investim credinta in convingerea noastra, iar credinta noastra va face ca acel lucru sa se adevereasca.

Puterea cuvantului sta in spatele tuturor scopurilor pe care ni le-am propus vreodata. Pentru a rupe o promisiune, este necesar sa investim cel putin tot atata putere cat am investit atunci cand am promis, dar de cele mai multe ori descoperim ca nu mai avem suficienta putere pentru a face acest lucru. Exemplul cel mai clasic este cel cu renuntatul la fumat. Mintea noastra rationala intelege ca fumatul nu ne face bine si ne sugereaza decizia de a renunta. Mintea spune: „De acum inainte nu voi mai fuma, caci nu-mi face bine”. Dupa care scoatem un nou pachet, scoatem o tigara si ne-o aprindem linistiti. Nu vrem sa mai fumam, dar totusi continuam sa o facem! Tentatia de a fuma este mai puternica decat vointa noastra; sau mai bine zis, vointa si credinta noastra nu sunt inca atat de puternice incat sa reusim.

Ar fi interesant sa ne gandim in ce fel ne consumam energia? Care sunt cuvintele pe care le rostim cel mai des? Sunt pozitive sau negative? In ce fel ne influenteaza acestea viata, a noastra, a celorlalti?