Autor: Simona Tutunaru, student A.R.P.I.

Stiam dintotdeauna ca pot sa-mi dau intalnire cu mine, insa imi era frica.

Frica de ce as putea descoperi.

Si apoi, nici nu aveam idee care este drumul spre mine si cum sa ma recunosc.

Atunci eram doar eu cu mine.

Apoi i-am cunoscut pe Mara, pe Gina, pe Michael.

M-am simtit in siguranta.

Ei fusesera deja la intalnirea cu ei!

Am simtit ca pot sa-mi dau si eu voie sa merg la intalnirea cu mine.

Ei erau acum cu mine.

Si m-am simtit mai puternica.

I-am cunoscut pe colegii mei.

Si ei isi cautau drumul.

Puteam sa ma oglindesc prin ochii lor.

Alaturi de ei mi-a sporit puterea.

La inceput, am pasit timid spre mine.

Reuseam cu greu sa ma gasesc.

Apoi am invatat cum sa ma caut.

Constat ca ma gasesc din ce in ce mai des.

Ma gasesc asa cum sunt eu.

Apoi am invatat sa ma ascult.

Si ma ascult din ce in ce mai des.

Inca mai am dificultati in a-mi traduce tot ceea ce-mi spun.

Important este insa

ca ma ascult,

ca am rabdare cu mine,

ca am inceput sa stiu din ce in ce mai clar

ce vreau si ce nu vreau,

ce simt si ce nu simt,

ce imi place sa fac si ce nu imi place sa fac.

Acum sunt, cu toate panzele sus, cu mine pe drumul spre mine.

Pe drumul meu.

Si mi-e tare bine.